Suna frumos sintagma “libertate de opinie”, nu? Sta la temelia democratiei cu care ne laudam prin toata lumea. Numai ca, odata ajunsi acasa, nu mai convine oricui nici atata libertate, nici atatea opinii. Si nu glumesc. Numai ultimele evenimente, ma refer la asumarea raspunderii guvernului pe modificarile la codurile civil si penal incluzand codurile de procedura civila si penala, sau la zvonurile despre arestari ai  unor lideri din presa romana, ne arata clar ca libertatea de opinie incepe sa fie “estompata”, ca sa nu zic de-a dreptul oprimata. 

Hai sa va mai dau un exemplu. Unul din administratie locala. Marti (ca tot sunt trei ceasuri rele), pe 07.04.2009, a avut loc sedinta extraordinara a consiliului local sector 6, sedinta in care trebuia discutat bugetul pe anul 2009 si utilizarea fondului de rulment.

Facand abstractie de faptul ca proiectele de pe ordinea de zii urmau sa fie amendate si corectate, primarul PD-L Poteras a dorit sa introduca in discutia consiliului un nou proiect de hotarare care avea ca obiect reabilitarea termica a 88 de blocuri. Pana aici toate bune si frumoase, laudabila preocuparea primariei, dar la experienta sa dom’ primar ar fi trebuit sa stie ca ca acest lucru nu se poate. Doreste doar sa mai puna o floare la butoniera? sa dea sperante desarte oamenilor care asteapta deja de ani proiectul acesta? Mai mult, primarul PD-L nu stie ca reabilitarea termica este exclusiv proiect guvernamental sustinut din fondurile primariei, guvernului si prin contributia asociatiei de proprietari.

Consilieri PNL au atras atentia asupra incalcarii procedurilor legale, cu toate ca reabilitarea termica este un proiect care constituie o prioritate pentru PNL. Pana la urma, nu are importanta ce fel de proiect sau hotarare sau decizie se afla in discutie, nu se poate incalca legea cu buna stiinta invocand de fiecare data o ,,prioritate a comunitatii” sau ,,binele cetatenilor” sau pentru a satisface poftele primarului. Efectul atentionarilor facute de consilierii PNL a fost sa nu li se mai acorde cuvantul, sa le fie ignorate luarile de pozitie si sa se treaca la masinaria de vot PSD-PD care calca totul in picioare!!! Asta cu “trecem la vot” pentru ca suntem mai multi este o smecherie a majoritatii, care isi face mendrele bagand pumnul in gura oricui, ca na, sunt mai multi. La fel vor face pesedistii si pedelistii si la codurile civil si penal. Ce libertate de opinie, o sa ne dea Coalitia cu democratia majoritatii peste degete! Ca democratia, doamnelor si domnilor, nu mai pleca de la respectarea legii, ci de la mofturile sau interesele alora care-s mai multi. As zice si io ca Lapusneanu, ca-s multi si prosti, ca tot e libertate de opinie, dar parerea mea nu o sa treaca la vot. 

Asa s-a intamplat si in Consiliu. Pentru a atrage atentia asupra neregulilor, consilierii PNL au fost fortati sa paraseasca sedinta. Iata oprimarea libertatii de opinie in toata spelendoarea ei, ca in democratia domnilor nu conteaza ce si cum, ci mai ales cat!!! Si sa nu intrebati cat. Ca doar sunt 88 de blocuri pe care ar trebuie sa le reabilitam, da? Cat cred ca e destul de mult, spun si eu aici, unde cat de cat nu imi altereaza nimeni libertatea de opinie.

Familiara imaginea? Cred ca da. O zi ploioasa in Capitala. Masinile inodate haotic. Daca te concentrezi, auzi si blestemele soferilor. Asta este situatia. Trebuie innadita intr-un fel, deoarece dintr-un singur condei, nu se poate face nici o minune. S-a inceput cu sensuri unice, cu tot felul de artificii de marcare a strazilor si s-a ajuns la ridicarea masinilor prost parcate, care omorau bulevardele. Vorbesc aici de sectorul 6.

Nu stiu daca e bine sau rau intr-o maniera absoluta, nu stiu daca se vad deja consecintele acestei decizii luate de administratia locala. Sper insa sa obtin asa niste raspunsuri, poate chiar niste solutii.

Va atasez aici un extras din hotararea consiliului local. Haideti sa vedem ce si cum se poate face cu situatia asta.   hotararea-primariei

Nu cred ca mai numar, de ani de zile, oamenii care vin in audiente prin institutii sa ceara job. Pentru ei, pentru ai lor… Iar acum sunt de-a dreptul rau, dar nu ma pot abtine: primarul nostru cel de toate zilele (Poteras, Cristian Poteras, da), in loc sa vada cam cum ar putea administratia sa gaseasca vreo varianta sa mai scoata cativa someri din haznaua ce li se deschide sub picioare, se realege presedinte. Mda. Nu presedinte de partid, nici de scara de bloc – de federatie de lupte. O fi bine, o fi rau, nu stiu, dar imi aduc aminte de presa afurisita care scria, la un moment dat, de anumite interese dosite discret in spatele federatiei in cauza tocmai de interminabilul ei presedinte. Aici. Poate doriti sa revedeti…

Mă uitam deunăzi pe prezentarea dezbaterii organizate de Primăria Capitalei pe tema interzicerii reclamelor de pe blocuri. Asta e proiectul de hotarâre.

Numai că subita îngrijorare pentru estetica Bucureştiului a fost făcută fărâme de reprezentanţii asociaţiilor de locatari. Oamenii nu-s de acord să li se ia sursa de venit. Asta e, suntem săraci, iar consecinţele se văd. Nu înţeleg de ce s-au apucat consilierii esteticieni să înfrumuseţeze oraşul lovind în buzunarul marilor firme de publicitate, undeva trebuie să existe o explicaţie, pe care o vom afla, inevitabil, la un moment dat.

E adevărat că sunt din ce în ce mai multe reclame pe blocurile din Capitală, dar e la fel de adevărat că faţadele ascunse de acestea sunt mult mai urâte decât pozele cu zâmbete de pastă de dinţi. Să nu ne ascundem după deget. Bucureştiul mai are mult până la a arăta un zâmbet plăcut, se vede încă griul ştirb al comunismului, chiar după 20 de ani.

Aşa arată magazinul Unirea. Unii spun că, din cauza asta centrul Capitalei e o sorcovă.

Există şi alte variante. Blocurile simple, necosmetizate, neacoperite de nici o sorcovă publicitară.

Şi există nişte probleme de care prin cartiere nu s-a dezbărat bucureşteanul. Aşa ceva:

Cred că ar trebui să rezolvăm problemele Capitalei după priorităţile cetăţeanului, nu după cele ale firmelor de publicitate outdoor. Părerea mea.

In consecinta, copiii din Bucuresti sunt in fata situatiei de a isi petrece recreatiile nu in curtile scolilor, deoarece acestea sunt pe duca, ci pe culoarele scolii, pe trotuare sau printre masini. De ce? Pentru ca cei care si-au recuperat terenurile au inceput deja sa construiasca, ajungandu-se in anumite cazuri din Bucuresti la blocarea accesului in scoala.

Exista cateva situatii si in sectorul 6. Avem scoala generala nr. 59, unde sunt ceruti 220 mp, si gradinita 195, unde sunt solicitati spre restituire 3700 mp. Ambele solicitari au fost validate de dispozitii de punere in posesie emise de Primaria Generala, insa municipalitatea nu are competenta in acest domeniu. Ambele hotarari sunt, in consecinta, nule.

In cazul scolii generale 160, exista o cerere de restituire in natura a aproape 1000 mp.

Pe scurt, avem trei institutii de invatamant preuniversitar aflate in prag de a ramane fara spatiul necesar unei bune desfasurari a activitatii. Eu am incercat sa fac lumina in aceste probleme. Am trimis adrese Primariei Generale, care a emis hotarari fara a avea competenta, dar nu am primit inca nici un raspuns. Am trimis si Secretariatului General al fostului Guvern o intrebare, Executivul explicand ca in nici una din hotararile de Guvern emise anul trecut nu sunt pomenite terenurile din sectorul nostru.

Pana se clarifica lucrurile cu institutiile care inca pastreaza tacerea, vreau sa va intreb pe dumneavoastra ce parere aveti.

Care este opinia bucuresteanului despre retrocedarea terenurilor scolare?

Cum vedeti rezolvarea acestei probleme?

Nu de alta, dar copiii pot ajunge sa vada, din banca, asta:

Exista si o motivatie tipic bucuresteana pentru care am ajuns la dependenta de internet. In primul rand, timpul pierdut in trafic. Am transformat, ca multi dintre locuitorii Capitalei, masina intr-un soi de birou mobil. In momentul in care plec pe drum, infig hands free-ul si dau telefoane, o mare parte din problemele pe care le am de rezolvat ajungand sa fie duse la bun sfarsit asa. Am avut la un moment dat tentatia de a imi pune si internet pe telefon, insa nu e cazul. La stilul haotic in care se merge in Capitala, e suficient sa iei un pic ochii de la drum si cine stie ce se mai intampla. Insa laptopul a ajuns o necesitate. Iar stickul de memorie, o minune. Fiica mea s-a uitat lung la mine prima oara cand am laudat avantajele internetului, neratand momentul sa imi aminteasca de morala pe care i-o tin ca pierde vremea pe net .

Am decis insa sa imi “deschid” si un astfel de al doilea birou, deoarece pare fantastic de simplu de a pune pe tapet problemele comunitatii si nu numai. Incep inca patru ani de munca la primaria sectorului. E o idee sa prezint si asa lucrurile cu care ne confruntam. Mai mult decat problemele de zi cu zi, m-am gandit ca unora le-ar placea sa vada ce se afla in spatele usilor inchise ale primariei. Sper sa aveti rabdare sa cititi ce scriu eu aici in graba.

Stiati ca Raul Dambovita, care taie sectorul in doua, nu a fost dintotdeauna atat de cuminte,prietenos si decorativ cum este acum? 

 Odinioara apele Dambovitei se revarsau, speriind oamenii si lovindu-le avutul. Acesta a fost motivul pentru care apele raului au fost domolite prin ample lucrari hidrotehnice. Asa s-a nascut Lacul Morii, lac de acumulare, intins pe o suprafata de aproape 3 kilometri patrati. 

O prima atestare documentara asupra teritoriului actualului Sector 6, dateaza din anul 1559, prin actul de proprietate al Boierului Manea asupra mosiei Grozavesti, trecuta apoi in stapanirea domnitorului Mihai Viteazul.

In perioada postbelica, actualul Sector 6 corespundea ca forma administrativa cu Sectorul Verde al Capitalei. Dupa 1950, cand s-a adoptat impartirea pe raioane, acest sector includea raionul “16 februarie”, redenumit in 1965 “Gheorghe Gheorghiu-Dej” precum si o parte din raionul “Lenin”.

Stiati ca de abia in 1979 s-a revenit la numerotarea pe sectoare?

Printre edificiile de arhitectura civila cu valoare deosebita, amintim Palatul Belvedere (sau Casa cu Turn) din Cartierul Grant (str. Tibles No.64), o casa veche boiereasca ridicata in 1814 de carturarul Dinicu Golescu (n.1777-d.1830), care a infiintat aici o scoala de fete, dupa modelul scolii pentru baieti de la mosia sa de la Golesti. Conacul Belvedere a fost prevazut cu un tunel secret, lung de cativa kilometri, care ducea spre mosia Chiajna, tunel prin care se putea circula cu trasura.

In 1827, mosia si casa sunt date ca zestre Anei Golescu, casatorita cu Alexandru Racovita, iar acestia au lasat-o in 1850 fiicei lor Zoe, la casatoria ei cu secretarul consulatului britanic la Bucuresti, Effingham Grant. De la numele familiei Grant provine denumirea intregului cartier, in zona caruia se va construi Gara de Nord, locuintele ceferistilor, precum si vestitul Pod Grant, inlocuit dupa 1981 cu un pod modern.

Un lacas religios important, unde sunt inmormantati eroii pompieri, cazuti in lupta cu turcii din Dealul Spirei la 13 septembrie 1848, este biserica Sfantu Gheorghe din Calea Plevnei (foto stanga), ridicata in 1838. Alte biserici din secolul XIX sunt: Biserica Giulesti-Sarbi, Biserica Caramidarii de Sus-Grozavesti, Biserica Militari I.

Cel mai vechi asezamant din sector, ce dateaza din 1774, este biserica Manastirii Chiajna (foto jos), de la capatul Caii Giulesti, edificiu ajuns in stare de ruina dupa epidemia de ciuma din secolul al XIX-lea.

Din pacate, ruinele bisericii au dat nastere, de-a lungul timpului unor legende care mai de care mai triste, fiind asociate cu practici oculte, paranormal, ajungand recent chiar locatie pentru un film, in loc de a ajunge in cartile de istorie.

Statuia a fost creata de sculptorul Spiridon Georgescu din bronz si a fost inaugurata in 1929, in cinstea eroilor genisti, cazuti in primul razboi mondial.

Bucurestenii grabiti ignora inscriptia de pe soclul masiv: „Spuneti generatiilor, viitoare ca noi am facut suprema jertfa, pe campul de batalie pentru inregirea neamului”.