Nu cred ca mai numar, de ani de zile, oamenii care vin in audiente prin institutii sa ceara job. Pentru ei, pentru ai lor… Iar acum sunt de-a dreptul rau, dar nu ma pot abtine: primarul nostru cel de toate zilele (Poteras, Cristian Poteras, da), in loc sa vada cam cum ar putea administratia sa gaseasca vreo varianta sa mai scoata cativa someri din haznaua ce li se deschide sub picioare, se realege presedinte. Mda. Nu presedinte de partid, nici de scara de bloc – de federatie de lupte. O fi bine, o fi rau, nu stiu, dar imi aduc aminte de presa afurisita care scria, la un moment dat, de anumite interese dosite discret in spatele federatiei in cauza tocmai de interminabilul ei presedinte. Aici. Poate doriti sa revedeti…

Mă uitam deunăzi pe prezentarea dezbaterii organizate de Primăria Capitalei pe tema interzicerii reclamelor de pe blocuri. Asta e proiectul de hotarâre.

Numai că subita îngrijorare pentru estetica Bucureştiului a fost făcută fărâme de reprezentanţii asociaţiilor de locatari. Oamenii nu-s de acord să li se ia sursa de venit. Asta e, suntem săraci, iar consecinţele se văd. Nu înţeleg de ce s-au apucat consilierii esteticieni să înfrumuseţeze oraşul lovind în buzunarul marilor firme de publicitate, undeva trebuie să existe o explicaţie, pe care o vom afla, inevitabil, la un moment dat.

E adevărat că sunt din ce în ce mai multe reclame pe blocurile din Capitală, dar e la fel de adevărat că faţadele ascunse de acestea sunt mult mai urâte decât pozele cu zâmbete de pastă de dinţi. Să nu ne ascundem după deget. Bucureştiul mai are mult până la a arăta un zâmbet plăcut, se vede încă griul ştirb al comunismului, chiar după 20 de ani.

Aşa arată magazinul Unirea. Unii spun că, din cauza asta centrul Capitalei e o sorcovă.

Există şi alte variante. Blocurile simple, necosmetizate, neacoperite de nici o sorcovă publicitară.

Şi există nişte probleme de care prin cartiere nu s-a dezbărat bucureşteanul. Aşa ceva:

Cred că ar trebui să rezolvăm problemele Capitalei după priorităţile cetăţeanului, nu după cele ale firmelor de publicitate outdoor. Părerea mea.

Cine nu s-a dus iarna sa se bata cu bulgari, nu a crescut in Capitala.

Nu exista suficiente cuvinte pentru a descrie diferenta dintre cum te simti cand treci de pe strazile supraaglomerate pe poarta Gradinii Botanice, intr-o oaza de liniste ascunsa in milocul Capitalei.

Dar Gradina Botanica nu a avut soarta trista a celorlalte locuri interesante din sector, ea nu a cazut in uitare. Dimpotriva, a lansat o noua moda. Trufasii momentului au transformat-o intr-un loc special pentru nunti, asa incat, vara, mai mereu apare prin paginile ziarelor mondene, ca decor pentru starurile care isi unesc aici destinele.�

In consecinta, copiii din Bucuresti sunt in fata situatiei de a isi petrece recreatiile nu in curtile scolilor, deoarece acestea sunt pe duca, ci pe culoarele scolii, pe trotuare sau printre masini. De ce? Pentru ca cei care si-au recuperat terenurile au inceput deja sa construiasca, ajungandu-se in anumite cazuri din Bucuresti la blocarea accesului in scoala.

Exista cateva situatii si in sectorul 6. Avem scoala generala nr. 59, unde sunt ceruti 220 mp, si gradinita 195, unde sunt solicitati spre restituire 3700 mp. Ambele solicitari au fost validate de dispozitii de punere in posesie emise de Primaria Generala, insa municipalitatea nu are competenta in acest domeniu. Ambele hotarari sunt, in consecinta, nule.

In cazul scolii generale 160, exista o cerere de restituire in natura a aproape 1000 mp.

Pe scurt, avem trei institutii de invatamant preuniversitar aflate in prag de a ramane fara spatiul necesar unei bune desfasurari a activitatii. Eu am incercat sa fac lumina in aceste probleme. Am trimis adrese Primariei Generale, care a emis hotarari fara a avea competenta, dar nu am primit inca nici un raspuns. Am trimis si Secretariatului General al fostului Guvern o intrebare, Executivul explicand ca in nici una din hotararile de Guvern emise anul trecut nu sunt pomenite terenurile din sectorul nostru.

Pana se clarifica lucrurile cu institutiile care inca pastreaza tacerea, vreau sa va intreb pe dumneavoastra ce parere aveti.

Care este opinia bucuresteanului despre retrocedarea terenurilor scolare?

Cum vedeti rezolvarea acestei probleme?

Nu de alta, dar copiii pot ajunge sa vada, din banca, asta:

Stiati ca Raul Dambovita, care taie sectorul in doua, nu a fost dintotdeauna atat de cuminte,prietenos si decorativ cum este acum? 

 Odinioara apele Dambovitei se revarsau, speriind oamenii si lovindu-le avutul. Acesta a fost motivul pentru care apele raului au fost domolite prin ample lucrari hidrotehnice. Asa s-a nascut Lacul Morii, lac de acumulare, intins pe o suprafata de aproape 3 kilometri patrati. 

O prima atestare documentara asupra teritoriului actualului Sector 6, dateaza din anul 1559, prin actul de proprietate al Boierului Manea asupra mosiei Grozavesti, trecuta apoi in stapanirea domnitorului Mihai Viteazul.

In perioada postbelica, actualul Sector 6 corespundea ca forma administrativa cu Sectorul Verde al Capitalei. Dupa 1950, cand s-a adoptat impartirea pe raioane, acest sector includea raionul “16 februarie”, redenumit in 1965 “Gheorghe Gheorghiu-Dej” precum si o parte din raionul “Lenin”.

Stiati ca de abia in 1979 s-a revenit la numerotarea pe sectoare?

Printre edificiile de arhitectura civila cu valoare deosebita, amintim Palatul Belvedere (sau Casa cu Turn) din Cartierul Grant (str. Tibles No.64), o casa veche boiereasca ridicata in 1814 de carturarul Dinicu Golescu (n.1777-d.1830), care a infiintat aici o scoala de fete, dupa modelul scolii pentru baieti de la mosia sa de la Golesti. Conacul Belvedere a fost prevazut cu un tunel secret, lung de cativa kilometri, care ducea spre mosia Chiajna, tunel prin care se putea circula cu trasura.

In 1827, mosia si casa sunt date ca zestre Anei Golescu, casatorita cu Alexandru Racovita, iar acestia au lasat-o in 1850 fiicei lor Zoe, la casatoria ei cu secretarul consulatului britanic la Bucuresti, Effingham Grant. De la numele familiei Grant provine denumirea intregului cartier, in zona caruia se va construi Gara de Nord, locuintele ceferistilor, precum si vestitul Pod Grant, inlocuit dupa 1981 cu un pod modern.

Un lacas religios important, unde sunt inmormantati eroii pompieri, cazuti in lupta cu turcii din Dealul Spirei la 13 septembrie 1848, este biserica Sfantu Gheorghe din Calea Plevnei (foto stanga), ridicata in 1838. Alte biserici din secolul XIX sunt: Biserica Giulesti-Sarbi, Biserica Caramidarii de Sus-Grozavesti, Biserica Militari I.

Cel mai vechi asezamant din sector, ce dateaza din 1774, este biserica Manastirii Chiajna (foto jos), de la capatul Caii Giulesti, edificiu ajuns in stare de ruina dupa epidemia de ciuma din secolul al XIX-lea.

Din pacate, ruinele bisericii au dat nastere, de-a lungul timpului unor legende care mai de care mai triste, fiind asociate cu practici oculte, paranormal, ajungand recent chiar locatie pentru un film, in loc de a ajunge in cartile de istorie.