O familie din Satu Mare, sot si sotie, amandoi someri, umbla cu jalba pe la autoritati pe a primi aviz pentru eutanasie personala!

Iata stirea:
Bărbatul din Satu Mare a ajuns la limita disperării. Are 62 de ani şi a rămas fără serviciu după ce firma la are lucra a fost închisă la sfârşitul anului trecut. De atunci şi până în prezent a depus aproximativ 30 de CV-uri, fără niciun rezultat însă. “Nu mai are nimeni nevoie de mine. Nu-mi mai sunt de folos mie însămi, dar altora. Iar statul zice: dom’le îmi pare rău, dar n-avem ce face”, a spus Vasile Apati.
Supărarea este cu atât mai mare cu cât bărbatul nici nu se poate pensiona, deşi, în multe ţări, vârsta de 62 de ani ar fi fost suficientă. În România însă, el şi-a depus dosarul pentru pensionare anticipată, dar a fost refuzat pentri că nu are 35 de ani lucraţi. Pentru a supravieţui, bărbatul a început să vândă ce avea mai de preţ prin casă. A amanetat şi verigheta soţiei, şi ea tot şomeră.

“Vin cu cerere oficială, eutanasiaţi-mă. În spitale locuri nu mai sunt, domnilor, nu mai am nici asigurare medicală acum, nu mai am nimic. Vă cer eu imperios, condamnaţi-mă, puneţi-i să mă eutanansieze. Nu mai am altă soluţie, nu-i glumă”, a mai spus bărbatul.

Nici prefectul nu-l poate ajuta însă. El l-a încurajat însă pe bărbat şi i-a dat asigurări că va încerca să îi caute un loc de muncă. Vasile Apati este hotărât însă să îşi continue demersul. El intenţionează să prezinte problema şi preşedintelui Consiliului Judeţean Satu Mare şi să facă un memoriu şi la guvernul României.
De aici, unde puteti vedea si personajul povestind.

Primarul nostrul cel mare si de toate zilele, Oprescu adica, vrea sa sadeasca iarba pe blocuri, desi o mare parte din bucuresteni si-au reparat terasele pe banii proprii si nu cred ca vor fi extraordinar de incantati sa li se infiltreze gazonul prin tavan, aici

Si dupa tot pomelnicul de investitii aiurea, executivul decide sa umble la autonomia locala, adica sa dea decizia pe mana prefectilor, care-s numiti de Guvern si executa cu mana la chipiu prioritatile clientelei politice de a baga mana pana la cot in banul public. Mai mult, la Rares

Si azi e doar luni, presimt ca vom avea o saptamana “minunata”.

Si nu exagerez. Doar fac ce fac toti romanii care sunt curiosi sa vada cum mai merg lucurile prin tara: citesc ziare, ma mai uit la emisiuni, mai intreb prin stanga sau prin dreapta. Si situatia pare ca sta asa:

Producatorii fug de criza economica. Criza care incepe sa dea din coate si prin Romania, degeaba ne ascundem dupa deget. Dacia a concediat pe capete, industria auto a luat-o vertiginos la vale. Alte fabrici migreaza incet spre zari mai calde, a inceput gigantul Coca Cola, acum vad ca si ciocolata Poiana a plecat la bulgari (ca doar de ani buni si la mare mergem tot acolo). In administratie nu se mai fac angajari de anul trecut, toate posturile au fost inghetate. Mariri de pensii si salarii nu s-au facut, fereasca Sfantul. Pensionarii pot munci, totusi, si-si pot pastra si pensia, multumita Curtii Constitutionale, nu Guvernului Boc.

Ei bine, si pentru ca nu era destul, guvernantii s-au gandit sa scape de 20% din bugetari, ca se cheltuie prea mult cu ei. Aceasta e una dintre ideile cu care se joaca PSD si PDL la Palatul Victoria. Ca sa nu zic altceva, pot spune ca e impresionant. Daca nu ar fi trist, m-as amuza. Dar nu pot sa nu zambesc cand Geoana, incruntat, anunta ca PSD nu e sub nici o forma de acord cu concedierile in masa, iar pe alt post de televiziune, Ilie Sarbu spune, consternat, ca in Ministerul Agriculturii sunt mult prea multi angajati, de unde deducem ca unii vor pleca acasa. Pana la urma, tot la concedieri au ajuns. Dar au inceput fin, cu 20% din angajatii Executivului, ministerelor (exact ce prevestea Sarbu). Sa vedem care va fi urmatorul pas: agentiile din subordine, ceva administratie?

Asta e criza romaneasca. La nivel de discurs, Coalitia are vreo 70 de propuneri de solutionare a bubelor economice care au proiectat euro la peste 40 RON. La practic, PDL si PSD nu au facut nimic concret. Scuze, au inceput in glorie prin a da afara.

Apropo, stiti bancul cu teoretic si practic? Descrie haios pozitia celor doua partide care stau la masa Guvernului. Daca nu il stiti, aruncati un ochi aici.

Printre edificiile de arhitectura civila cu valoare deosebita, amintim Palatul Belvedere (sau Casa cu Turn) din Cartierul Grant (str. Tibles No.64), o casa veche boiereasca ridicata in 1814 de carturarul Dinicu Golescu (n.1777-d.1830), care a infiintat aici o scoala de fete, dupa modelul scolii pentru baieti de la mosia sa de la Golesti. Conacul Belvedere a fost prevazut cu un tunel secret, lung de cativa kilometri, care ducea spre mosia Chiajna, tunel prin care se putea circula cu trasura.

In 1827, mosia si casa sunt date ca zestre Anei Golescu, casatorita cu Alexandru Racovita, iar acestia au lasat-o in 1850 fiicei lor Zoe, la casatoria ei cu secretarul consulatului britanic la Bucuresti, Effingham Grant. De la numele familiei Grant provine denumirea intregului cartier, in zona caruia se va construi Gara de Nord, locuintele ceferistilor, precum si vestitul Pod Grant, inlocuit dupa 1981 cu un pod modern.

Un lacas religios important, unde sunt inmormantati eroii pompieri, cazuti in lupta cu turcii din Dealul Spirei la 13 septembrie 1848, este biserica Sfantu Gheorghe din Calea Plevnei (foto stanga), ridicata in 1838. Alte biserici din secolul XIX sunt: Biserica Giulesti-Sarbi, Biserica Caramidarii de Sus-Grozavesti, Biserica Militari I.

Cel mai vechi asezamant din sector, ce dateaza din 1774, este biserica Manastirii Chiajna (foto jos), de la capatul Caii Giulesti, edificiu ajuns in stare de ruina dupa epidemia de ciuma din secolul al XIX-lea.

Din pacate, ruinele bisericii au dat nastere, de-a lungul timpului unor legende care mai de care mai triste, fiind asociate cu practici oculte, paranormal, ajungand recent chiar locatie pentru un film, in loc de a ajunge in cartile de istorie.