Ioana Bratianu a fost fiica istoricului Gheorghe Bratianu, omorat de comunisti in puscaria de la Sighet si a Elenei, nascuta Sturza. A parasit Romania in 1944, intorcandu-se dupa 1990, pentru a reinnoda traditia liberala dupa caderea regimului Ceausescu.

Din pacate, numele Bratienilor nu e pomenit de suficiente ori pentru a le onora memoria si a le rasplati meritele. In memoria acestei familii,  va propun sa dam numele Bratianu uneia dintre statiile de metrou din Capitala, pentru ca deja se cauta nume pentru unele dintre ele, care au ramas cu denumiri comuniste. Metrorex a anuntat deja, cu cateva zile in urma, ca vrea sa schimbe denumirile statiilor Semanatoarea, Armata Poporului, Industriilor, Timpuri Noi, Aparatorii Patriei, IMGB, Depoul IMGB, Laromet, Linia de centura, Policolor.

Eu as vrea numele Bratieni pentru actuala statie Semanatoarea. Statia se afla in Regie, iar studentii trebuie sa stie istoria Romaniei. Bratienii au schimbat lucrurile pentru multe generatii

Mă uitam deunăzi pe prezentarea dezbaterii organizate de Primăria Capitalei pe tema interzicerii reclamelor de pe blocuri. Asta e proiectul de hotarâre.

Numai că subita îngrijorare pentru estetica Bucureştiului a fost făcută fărâme de reprezentanţii asociaţiilor de locatari. Oamenii nu-s de acord să li se ia sursa de venit. Asta e, suntem săraci, iar consecinţele se văd. Nu înţeleg de ce s-au apucat consilierii esteticieni să înfrumuseţeze oraşul lovind în buzunarul marilor firme de publicitate, undeva trebuie să existe o explicaţie, pe care o vom afla, inevitabil, la un moment dat.

E adevărat că sunt din ce în ce mai multe reclame pe blocurile din Capitală, dar e la fel de adevărat că faţadele ascunse de acestea sunt mult mai urâte decât pozele cu zâmbete de pastă de dinţi. Să nu ne ascundem după deget. Bucureştiul mai are mult până la a arăta un zâmbet plăcut, se vede încă griul ştirb al comunismului, chiar după 20 de ani.

Aşa arată magazinul Unirea. Unii spun că, din cauza asta centrul Capitalei e o sorcovă.

Există şi alte variante. Blocurile simple, necosmetizate, neacoperite de nici o sorcovă publicitară.

Şi există nişte probleme de care prin cartiere nu s-a dezbărat bucureşteanul. Aşa ceva:

Cred că ar trebui să rezolvăm problemele Capitalei după priorităţile cetăţeanului, nu după cele ale firmelor de publicitate outdoor. Părerea mea.

Am gasit o chestie care m-a facut sa rad si i-am dat copy paste:

Marian Oprisan a chemat lautarii la masa presei si i-a dedicat lui Traian Basescu o melodie :

Mandra floare trandafir, in viata esti musafir,
Ori esti trist, ori te petreci,
Pin-la urma tre sa pleci
Poti sa ai lumea la picioare, bani cu furca sa-i intorci,
Dar cind te trage pamintu, tot acasa te intorci.
Poti sa faci de toate in viata, da fa-le la timpu lor,
Sa nu uiti un singur lucru, omule esti muritor.

Cred ca citatul este dintr-un reportaj de pe hotnews, nu bag mana in foc, l-am pus de-o parte, pentru calitatea sa poetica. Cam asta e, dupa cum vad eu lucrurile, punctul culminant al intalnirii de la Sinaia a PSD-ului.

Guvernantilor le prieste muntele, ce sa zic. Cu o saptamana in urma, parca, pedelistii faceau hora intr-o carciuma prin Poiana Brasov. Acum, pesedistii dau cu banii in lautari prin Sinaia. Ce sa faci, asa e viata, politica e sezoniera, iar oamenii s-au dus la munte sa discute ce fac cu bugetul (pe coltul mesei, printre hore, cred). La vara, presupun, vor face strategiile politice in noua Vama Veche pe care vrea dna Udrea sa o construiasca in locul celei vechi.

Cine nu s-a dus iarna sa se bata cu bulgari, nu a crescut in Capitala.

Nu exista suficiente cuvinte pentru a descrie diferenta dintre cum te simti cand treci de pe strazile supraaglomerate pe poarta Gradinii Botanice, intr-o oaza de liniste ascunsa in milocul Capitalei.

Dar Gradina Botanica nu a avut soarta trista a celorlalte locuri interesante din sector, ea nu a cazut in uitare. Dimpotriva, a lansat o noua moda. Trufasii momentului au transformat-o intr-un loc special pentru nunti, asa incat, vara, mai mereu apare prin paginile ziarelor mondene, ca decor pentru starurile care isi unesc aici destinele.�

In consecinta, copiii din Bucuresti sunt in fata situatiei de a isi petrece recreatiile nu in curtile scolilor, deoarece acestea sunt pe duca, ci pe culoarele scolii, pe trotuare sau printre masini. De ce? Pentru ca cei care si-au recuperat terenurile au inceput deja sa construiasca, ajungandu-se in anumite cazuri din Bucuresti la blocarea accesului in scoala.

Exista cateva situatii si in sectorul 6. Avem scoala generala nr. 59, unde sunt ceruti 220 mp, si gradinita 195, unde sunt solicitati spre restituire 3700 mp. Ambele solicitari au fost validate de dispozitii de punere in posesie emise de Primaria Generala, insa municipalitatea nu are competenta in acest domeniu. Ambele hotarari sunt, in consecinta, nule.

In cazul scolii generale 160, exista o cerere de restituire in natura a aproape 1000 mp.

Pe scurt, avem trei institutii de invatamant preuniversitar aflate in prag de a ramane fara spatiul necesar unei bune desfasurari a activitatii. Eu am incercat sa fac lumina in aceste probleme. Am trimis adrese Primariei Generale, care a emis hotarari fara a avea competenta, dar nu am primit inca nici un raspuns. Am trimis si Secretariatului General al fostului Guvern o intrebare, Executivul explicand ca in nici una din hotararile de Guvern emise anul trecut nu sunt pomenite terenurile din sectorul nostru.

Pana se clarifica lucrurile cu institutiile care inca pastreaza tacerea, vreau sa va intreb pe dumneavoastra ce parere aveti.

Care este opinia bucuresteanului despre retrocedarea terenurilor scolare?

Cum vedeti rezolvarea acestei probleme?

Nu de alta, dar copiii pot ajunge sa vada, din banca, asta:

Exista si o motivatie tipic bucuresteana pentru care am ajuns la dependenta de internet. In primul rand, timpul pierdut in trafic. Am transformat, ca multi dintre locuitorii Capitalei, masina intr-un soi de birou mobil. In momentul in care plec pe drum, infig hands free-ul si dau telefoane, o mare parte din problemele pe care le am de rezolvat ajungand sa fie duse la bun sfarsit asa. Am avut la un moment dat tentatia de a imi pune si internet pe telefon, insa nu e cazul. La stilul haotic in care se merge in Capitala, e suficient sa iei un pic ochii de la drum si cine stie ce se mai intampla. Insa laptopul a ajuns o necesitate. Iar stickul de memorie, o minune. Fiica mea s-a uitat lung la mine prima oara cand am laudat avantajele internetului, neratand momentul sa imi aminteasca de morala pe care i-o tin ca pierde vremea pe net .

Am decis insa sa imi “deschid” si un astfel de al doilea birou, deoarece pare fantastic de simplu de a pune pe tapet problemele comunitatii si nu numai. Incep inca patru ani de munca la primaria sectorului. E o idee sa prezint si asa lucrurile cu care ne confruntam. Mai mult decat problemele de zi cu zi, m-am gandit ca unora le-ar placea sa vada ce se afla in spatele usilor inchise ale primariei. Sper sa aveti rabdare sa cititi ce scriu eu aici in graba.