Urat. As putea gasi si alte calificative, dar o sa raman la asta. Urat. Un weekend urat pentru pedelisti. Si acum, in loc sa se termine, situatia tinde sa devina de-a dreptul penibila.

Un episod scurt si jenant a fost amendarea lui Adriean Videanu. Fost primar al Capitalei, fost vicepremier in Guvernul ADA, fost prin tot felul de functii, acum ministru al economiei, Videanu s-a trezit in fata camerelor de luat vederi iesite pe autostrada la vanat vitezomani. Asta e, se intampla sa mai scape piciorul in pedala. Amenda s-a platit, carnetul s-a saltat, ministrul a plecat. S-a terminat.

Insa cu situatia de la Cluj, deja ramai fara vorbe. Rares Niculescu; il stia cineva? Nu, evident. L-a numit vesnicul sau sef Emil Boc purtator de cuvant al Guvernului. Si baiatul ce-a facut? Pai, ca omul, s-a apucat sa distribuie cativa pumni pe strada, in orasul sau de bastina. Nu reiau dezbaterea despre locul si rolul batailor in societate, ca televiziunile toaca de trei zile, insa vreau sa zic un lucru. Ala de se leaga de imagine.

Purtatorul de cuvant nu neaparat ca reprezinta o institutie, ca si imagine, ca daca la microfon vorbeste o duduie blonda, nu inseamna ca institutia e ruda cu Bula. Vreau sa spun altceva. Purtatorul de cuvant e omul care trebuie sa gestioneze crizele de comunicare, momentele alea urate (si am apucat sa vad si eu cateva), cand intr-o institutie zici ca sunt toti scapati de la Balaceanca. Cand suna presa, cand suna sefii, cand suna sefii sefilor, si tot asa. Nimeni nu mai stie ce sa faca si nimeni nu e in stare sa calmeze spiritele. Si, in toata bulibaseala asta, orice institutie (ca e partid, ca e Guvern, ca e scoala de corectie), are nevoie de un om care sa aiba sange rece. Care sa gestioneze lucrurile fara a se acoperi de penibil.

Domnul Niculescu, insa, inafara de a se acoperi de sange, in strada, si de amenzi, la sectie, pentru incalcarea ordinii publice, nu prea da semne ca ar gestiona decent nici macar criza comunicationala mica si penibila in care singurel s-a bagat. Nu cred ca am citit in weekendul asta doua declaratii la fel ale junelui pedist. Initial nici nu trecuse pe strada cu pricina, apoi l-au batut badigarzii, in final recunoaste ca era si un pic ciupit. Pai asa e frumos, domnule purtator de cuvant! Nu. E urat al naibii.

Ai comis-o, asta e. Nu trebuia, nu e treaba mea. Dar atata bla bla….

�

Am gasit o chestie care m-a facut sa rad si i-am dat copy paste:

Marian Oprisan a chemat lautarii la masa presei si i-a dedicat lui Traian Basescu o melodie :

Mandra floare trandafir, in viata esti musafir,
Ori esti trist, ori te petreci,
Pin-la urma tre sa pleci
Poti sa ai lumea la picioare, bani cu furca sa-i intorci,
Dar cind te trage pamintu, tot acasa te intorci.
Poti sa faci de toate in viata, da fa-le la timpu lor,
Sa nu uiti un singur lucru, omule esti muritor.

Cred ca citatul este dintr-un reportaj de pe hotnews, nu bag mana in foc, l-am pus de-o parte, pentru calitatea sa poetica. Cam asta e, dupa cum vad eu lucrurile, punctul culminant al intalnirii de la Sinaia a PSD-ului.

Guvernantilor le prieste muntele, ce sa zic. Cu o saptamana in urma, parca, pedelistii faceau hora intr-o carciuma prin Poiana Brasov. Acum, pesedistii dau cu banii in lautari prin Sinaia. Ce sa faci, asa e viata, politica e sezoniera, iar oamenii s-au dus la munte sa discute ce fac cu bugetul (pe coltul mesei, printre hore, cred). La vara, presupun, vor face strategiile politice in noua Vama Veche pe care vrea dna Udrea sa o construiasca in locul celei vechi.

Si nu exagerez. Doar fac ce fac toti romanii care sunt curiosi sa vada cum mai merg lucurile prin tara: citesc ziare, ma mai uit la emisiuni, mai intreb prin stanga sau prin dreapta. Si situatia pare ca sta asa:

Producatorii fug de criza economica. Criza care incepe sa dea din coate si prin Romania, degeaba ne ascundem dupa deget. Dacia a concediat pe capete, industria auto a luat-o vertiginos la vale. Alte fabrici migreaza incet spre zari mai calde, a inceput gigantul Coca Cola, acum vad ca si ciocolata Poiana a plecat la bulgari (ca doar de ani buni si la mare mergem tot acolo). In administratie nu se mai fac angajari de anul trecut, toate posturile au fost inghetate. Mariri de pensii si salarii nu s-au facut, fereasca Sfantul. Pensionarii pot munci, totusi, si-si pot pastra si pensia, multumita Curtii Constitutionale, nu Guvernului Boc.

Ei bine, si pentru ca nu era destul, guvernantii s-au gandit sa scape de 20% din bugetari, ca se cheltuie prea mult cu ei. Aceasta e una dintre ideile cu care se joaca PSD si PDL la Palatul Victoria. Ca sa nu zic altceva, pot spune ca e impresionant. Daca nu ar fi trist, m-as amuza. Dar nu pot sa nu zambesc cand Geoana, incruntat, anunta ca PSD nu e sub nici o forma de acord cu concedierile in masa, iar pe alt post de televiziune, Ilie Sarbu spune, consternat, ca in Ministerul Agriculturii sunt mult prea multi angajati, de unde deducem ca unii vor pleca acasa. Pana la urma, tot la concedieri au ajuns. Dar au inceput fin, cu 20% din angajatii Executivului, ministerelor (exact ce prevestea Sarbu). Sa vedem care va fi urmatorul pas: agentiile din subordine, ceva administratie?

Asta e criza romaneasca. La nivel de discurs, Coalitia are vreo 70 de propuneri de solutionare a bubelor economice care au proiectat euro la peste 40 RON. La practic, PDL si PSD nu au facut nimic concret. Scuze, au inceput in glorie prin a da afara.

Apropo, stiti bancul cu teoretic si practic? Descrie haios pozitia celor doua partide care stau la masa Guvernului. Daca nu il stiti, aruncati un ochi aici.

Exista si o motivatie tipic bucuresteana pentru care am ajuns la dependenta de internet. In primul rand, timpul pierdut in trafic. Am transformat, ca multi dintre locuitorii Capitalei, masina intr-un soi de birou mobil. In momentul in care plec pe drum, infig hands free-ul si dau telefoane, o mare parte din problemele pe care le am de rezolvat ajungand sa fie duse la bun sfarsit asa. Am avut la un moment dat tentatia de a imi pune si internet pe telefon, insa nu e cazul. La stilul haotic in care se merge in Capitala, e suficient sa iei un pic ochii de la drum si cine stie ce se mai intampla. Insa laptopul a ajuns o necesitate. Iar stickul de memorie, o minune. Fiica mea s-a uitat lung la mine prima oara cand am laudat avantajele internetului, neratand momentul sa imi aminteasca de morala pe care i-o tin ca pierde vremea pe net .

Am decis insa sa imi “deschid” si un astfel de al doilea birou, deoarece pare fantastic de simplu de a pune pe tapet problemele comunitatii si nu numai. Incep inca patru ani de munca la primaria sectorului. E o idee sa prezint si asa lucrurile cu care ne confruntam. Mai mult decat problemele de zi cu zi, m-am gandit ca unora le-ar placea sa vada ce se afla in spatele usilor inchise ale primariei. Sper sa aveti rabdare sa cititi ce scriu eu aici in graba.